De cite ori te-ai intrebat daca meriti sau daca esti indeajuns de buna?

Sau te intrebi daca esti suficient de frumoasa, daca vei mai gasi un alt partener, daca vei reusi sa transformi vechile temeri legate de a avea o relatie noua?

Te simti neajutorata, lipsita de putere, desi ai succes in multe arii din viata ta?

Conform Teoriei atasamentului se disting trei stiluri de atasament: securizant, anxios si evitant.

Cercetarile au aratat ca stilul de atasament pe care il dezvoltam intr-o relatie are legatura cu modul in care am fost ingrijiti in copilarie. Daca parintii au fost sensibili, disponibili si atenti, atunci stilul de atasament e unul securizant, daca au fost inconsecventi in ceea ce priveste acordarea atentiei, stilul se atasament va fi unul anxios, iar daca parintii au fost distanti, rigizi, insensibili, stilul va fi unul evitant.

Pe linga modul in care am fost educati si crescuti, alti factori care contribuie la formarea stilului de atasament sunt mediul cultural si experientele de viata. FIECARE dintre noi apartine unuia dintre aceste trei categorii sau, mai rar, prezinta o combinatie de elemente apartinind stilului anxios si evitant. Identificarea stilului de atasament este o modalitate sigura si usoara de a afla cum ne comportam in relatii noastre, in special in cele de cuplu.

Nevoia de a trai intr-o relatie apropiata, conform Teoriei atasamentului, este inscrisa in genele noastre si vom alege pe parcursul vietii citeva persoane care vor deveni cele mai importante pentru noi. Nevoia aceasta ne insoteste din pintecul mamei pina la morte. Suntem invatati sa depindem de persoana semnificativa din viata noastra. Asa se explica de ce un copil despartit de mama sa devine extrem de nelinistit, o cauta cu infrigurre sau plinge necontrolat pina cind stabileste legatura cu ea. Aceste reactii, numite comportament de protest, le manifestam cu totii si la virsta adulta, in situatii in care ne simtim in pericol. De aceea, atunci cind mediul este periculos nu ar fi avantajos sa investim timp si energie doar intr-o singur persoana, intrucit aceasta probabil nu va fi in preajma noastra pentru multa vreme. Ar fi mai rezonail sa ne atasam mai putin si sa mergem mai departe (stilul evitant).

O alta optiune, cind mediul e ostil, este sa actionam exact invers, fiind foarte insistenti si hipervigilenti pentru a ramine alaturi de figura noastra de atasament (stilul anxios).

CIND mediul este linistit, legaturile intime formate prin investitia constanta intr-o relatie cu o anumita persoana vor fi mai benefice atit pentru noi, cit si pentru urmasii nostri (stil securizant).

E de dorit sa dezvoltam un stil de atasament securizant pentru ca persoanele cu acest tip de stil de atasament stiu sa-si comunice nevoile, asteptarile si sa raspunda eficient nevoilor partenerului, fara sa fie nevoie sa apeleze la comportamente de protest.

E important sa ne cunoastem stilul de atasament si sa intelegem faptul ca noi ne deosebim foarte mult in ceea ce priveste nevoia fiecaruia de intimitate si de apropiere si ca aceste deosebiri conduc uneori la conflicte in relatiile noastre. GESTIONAREA ACESTOR CONFLICTE este parte din transformarea noastra si cere de la noi prezenta si iubire de sine, lucrul cu partile ranite, nevazute, neapreciate din noi, ce nu au primit de la persoanele de atasament ceea ce aveau nevoie.

Asa ca atunci cind iti pui aceste intrebari mai mult ca sigur este vorba despre un stil de atasament anxios sau evitant care se manifesta ca atunci cind erai copil. A NE DEZVOLTA EMOTIONAL SI A FI cu aceste parti pentru aceste parti in feluri unice face ca stilul de atasament sa devina unul securizant.